luni, 13 august 2007

week-end


o imagine cat 1000 de cuvinte (multam fratelui tibitza).

Felul în care alegem sã privim lucrurile este alegerea noastrã.
Deocamdatã.

marți, 7 august 2007

my q

Am revazut zilele acestea 2 filme soft, mushy, romatioase, da' care au avut mereu un loc aparte in filmoteca de profil din tigva mea. E vorba de Amelie, si de You've got mail. De data asta cu Elena in brate, gustul lor dulce a parut mult mai putin diabetic si mult mai placut. Enfin, nu aici, nu la momentele mele de cuplu doream sa ajung . Ci la un anume pasj din fiecare film. In Amelie pentru fiecare personaj descris la un moment dat, e specificat ceva unic ce ii place si ceva care nu ii place....un fel de amprenta / identitate... Iar de la acest lucru pornind vreau sa ajung la urmatoarele: imi plac in mod deosebit pasajele discrete din melodii pe care urechea le descopera numai la o ascultare f. atenta. Nu stiu cum sa zic, nu sunt neaparat sunete imperceptibile, insa sunt asa...pierdute- asta in cazul in care nu esti acolo 100%. En fin, vorba multa , saracia blogului..... in piesa "Victoria" de la Timpuri Noi imediat dupa ce Artanu spune " hingherii dorm si cainii latra-n mahala" basul imita un latrat de caine. Sunt 6 note care fac asta , apoi totul continua pe linia anterioara. Exemplul 2, - sultans of swing - dupa ce sir knopfler spune " hear the time bells ring" - tobosarul face un joc pe fus si pe cinele de o mare frumusete, ceva ce pare o rupere de ritm insa dupa o masura intra inapoi in piesa de parca nimic nu s-a intamplat...iar mie imi sclipesc ochii in cap. genial. Mai sunt si altele, dar n-am sa le dau share pe aici. Pt cine e curios, i made my point: Imi plac chestioarele astea si chiar cred ca placerea asceasta e o parte din ceea ce ma defineste ca persoana. Si de asemenea cred ca e damn interesting sa colectionez astfel de "placeri" in ceilalti. So, tell me, what makes you tick, Charlie?

p.s. doream sa inchei postul aici gandindu-ma pozitiv cum cel putin 1 cititor se va duce la una din piesele despre care vb eu mai sus si cauta pasajul descris... dar... Am mentionat mai sus si un alt film, (You've got mail, versiunea moderna) am zis sa fiu fair si fata de el si sa vb despre un pasaj de acolo si legatura lui cu mine... imi place sa ii spun cuiva ceva oricum altfel decat direct. Sa descopere el (sau ea) ce vreau sa spun. Cam in acelasi mod in care in film Joe Fox ii spune ei 1000 de lucruri intr-un mod indirect insa ea - desi le aude/ vede, si dupa cum reiese din replicile finale... vrea sa le creada,- nu are curajul sa o faca, enfin, imi place acea dulce tortura pentru spectatori, cand cei doi sunt impreuna in acelasi spatiu)...In comediile romantice gasesc asta destul de funny.

Joe Fox: [walking] He could be the Zipper Man.
Kathleen Kelly: Who?
Joe Fox: This guy on Amsterdam who repairs zippers. You'll never have to buy new luggage.
Kathleen Kelly: Stop teasing.
Joe Fox: Timing is everything. He waited until you were primed. Until you knew there was no other man you could ever love.
Kathleen Kelly: Yes.
Joe Fox: Sometimes I wonder...
Kathleen Kelly: What?
[they stop]
Joe Fox: If I hadn't been FoxBooks and you hadn't been the Shop Around the Corner... and you and I had, just you know, met... Yeah. I would have asked for your phone number and I wouldn't have been able to wait 24 hours before calling and asking, "How about coffee, drinks, dinner, a movie, for as long as we both shall live?"
Kathleen Kelly: Joe.
Joe Fox: And you and I would have never been at war. And the only things we would've fought about would be what video to rent on Saturday night.
Kathleen Kelly: Well, who fights about that?
Joe Fox: Well, some people. Not us.
Kathleen Kelly: We would never.
Joe Fox: ...if only.
Kathleen Kelly: I should go.
Joe Fox: Well let me ask you something. How can you forgive this guy for standing you up and not forgive me for this tiny little thing like putting you out of business.
[Kathleen shakes her head no]
Joe Fox: Oh how I wish you would.
Kathleen Kelly: I really have to go.
Joe Fox: Yeah, well, you don't wanna be late.

luni, 6 august 2007

HDR

high dynamic range... H.D.R ...traducerea e simpla, dar mie imi cam lipseste energia, dorinta sau motivatia, etc sa va explic pe indelete ce si cum, acum. in principiu daca dati un search pe google images cu HDR ca text- baliza o sa va apara un fel de raspuns. Iar imaginile HDR sunt altfel. Trust me on the sunscreen. Of. bine, de dragul comunicarii cu voi, am sa va las aici si definitia de pe wkipedia, deal with it, ca merita.

"In computer graphics and photography, high dynamic range imaging (HDRI) is a set of techniques that allow a far greater dynamic range of exposures (i.e. a large range of values between light and dark areas) than normal digital imaging techniques. The intention of HDRI is to accurately represent the wide range of intensity levels found in real scenes ranging from direct sunlight to the deepest shadows." (wikipedia)


Bon, bas...ce treaba au toate acestea cu blogueratura teribila abandonata de mine lately? N-au. Sau au. Nici eu nu-s prea sigur. Stiu doar ca azi am scris (in engleza, dunno why) urmatorul detaliu deloc neglijabil pentru sanantatea mea mentala, lately:

"inside my old heart an HDR love is burning..."
.
continuarea cu o alta ocazie...
.....

btw, eu sunt claudiu. Mai simplu scris "c." Dar multi din prieteni ajung sa imi spuna Hendrix. So, i might be Hendrix for some of you. welcome in my weird blog & sushi mix !


p.s. :(deloc intamplator pentru versul respectiv, HDR mai inseamna in medicina si...heart disease risk )