dimineaţa neîncepută mă îngroapă în griul ei sufocant
pe stradă nu-i nimeni să mă dispreţuiască
mi-e rău
mi-e foarte rău
aerul ma zgârie
în trecere pe lânga o vitrină îmi arunc o privire
şi mă urăsc
oraşul îşi aruncă luminile intermitente ale semafoarelor
spre nicăieri
închid ochii dar ii simt plini de nisip
plamânii mă înţeapă braţele mă înţeapă
creierul înţeapă
luciditatea mea falsă
în transluciditatea diminetii
înţeapă
