simplitatea...

exista in fotografie o regula a simplitatii... se apreciaza compozitiile clare, neincarcate, compozitiile care puncteaza dintr-o tusa o idee/traire sincera si directa. se pune accent pe subiect si se elimina restul. chestiune care, estetic vorbind, da foarte foarte bine...in imagini.

dar...

nu stiu de ce , in alte arte nu regasesc asta la fel de mult sau mai bine spus "nu se mai poarta"...
nici in viata de zi cu zi nu se mai poarta.... e ca si cum ne-am pierdut capacitatea de a lasa un zambet sa fie un zambet, asa cum era in copilarie. si iata-ma tragand cea mai stupida si cliseatica concluzie: am devenit impuri.... complexitatea are, nu-i asa, dezavantajele ei...

citesc mandrie si prejudecata, da, da, the classic one, (recuperez si eu) si e ca o gura de aer dupa houellebecq si alti autori pe care i-am parcurs in ultima vreme. Cititorule, lasa-mi dracului posturile fade sa se descompuna in kilobyites, bytes, bits...si go go go.

go grab a classic book... una, oarecare, pe care nu ai citit-o. e timpul, stii?
******


Elena, pizza pie!