vineri, 23 martie 2007

black dawn

te consumă şi te bântuie



după cateva ore de somn
momentele de confuzie te depun la linia de start
acolo unde creierul pulsează pe un tempo scăzut
descoperă napalmul din cafea

plămânii cresc in piept şi adună din jur plaga amară
a zilelor în care
nu ai tras jaluzele
nu ai deschis fereastra
zilele in care ai fi pledat vinovat
dacă primeai sentinţa cu moartea

ochii plini de nisip evită lumina
nu vor să stie că
întreaga casă se holbează la tine
în semiaşteptare
doar întunericul te ignoră

îţi rulezi tremurând încă o ţigară

îţi laşi trupul să alunece amorţit peste podele
mai ai încă o zi înainte
o zi prin care să rătăcesti spre nicăieri

tu şi câinele tău negru din inimă

4 comentarii:

habitualinmate spunea...

versiunea comprimata a Eseului despre orbire

Leviathan Gray spunea...

Si sotia medicului cine e?

habitualinmate spunea...

cea care ti-ar fi aprins tigara

:] spunea...

frumoasa expunere a gandurilor :o)