Vreau să plec spre deşert
spre nisipuri
vreau să aud cum noaptea cade încet în trupul meu
lângă dune
iar dacă tu ai să mă presimţi şi-ai să mă cauţi
am să mă ţin departe
vreau să stau în soare zile întregi
să o iau razna
vreau să-mi simt pielea crăpându-se
carnea arsa înăsprindu-se
vreau să urlu cu ochii larg deschişi într-o furtună de nisip
vreau să nu mai aud nimic
să nu mai ştiu nimic
numai nisip
iar dacă tu ai să mă vezi şi ai să te apropii
am să mă ţin departe
e timpul cel mai bun pentru singuratate.
2 comentarii:
Nu stiu cum se face, dar inainte sa citesc asta am terminat Femeia nisipurilor.
Taare ciudat.
da, viata e plina de chestii ciudate. cel putin a mea numai asa este.
Trimiteți un comentariu