joi, 8 februarie 2007

old text 3




Exista o impresie destul de clar conturata in marea majoritatea a oamenilor, ca internetul este un loc in care oamenii nu sunt niciodata ei insisi. Ca ne mintim unii pe altii, ca ne ascundem sub masti credibile /incredibile, ca ne shimbam/dedublam, sau ne cenzuram aratand numai anumite parti… Nu am fost niciodata 100% de acord cu acest lucru. Nici 100% impotriva. Doar ca am zis mereu ca oamenii nu se schimba pe internet, ci, cel mult, devin ei insisi.

La adapostul camuflajului in virtual, ne exprimam liberi, suntem mai mult noi insine decat in real. Un om rau in real nu va fi unul bun in virtual. Iar pe internet nu exista legi clare, nici moralitate impusa de regulile nescrise ale societatii, asa ca toti pot deveni aici exact ce isi doresc sa devina, fara sa se simta ingraditi de bariere genul celor descrise anterior

Pe internet oamenii isi creeaza , - de fapt ne creeam - propriile reguli. Eu unul iau de la internet ceea ce vreau. Si dau internetului ceea ce vreau. Acelasi lucru il faci si tu cititorule. Pe internet te indrepti mai mult sau mai putin exact catre ceea ce cauti. Daca navighezi la intamplare, te opresti numai acolo unde regasesti ceva ce vrei sa vezi/stii. Nu stiu cati dintre noi stau pe internet fiindca nu au altceva mai bun de facut. Presupun ca marea majoritate isi urmareste totusi o tinta mai mult sau mai putin declarata. Esti pe site-ul U2 fiindca te intereseaza U2 . Nivelul interesului nu este cel care conteaza.(Iar asta e o alta discutie). Cred ca in general, urmarim lucrurile care prezinta interes la nivel personal, vizitam site-urile legate de pasiunile noastre, comunicam predominant cu oamenii care ne plac. Pe chat, pe irc exista canale care au puterea de a selecta prin nume doar anumite persoane. Sa spunem #poezie. E un canal in care se intalnesc oameni care citesc/scriu poezie . Simplu nu? Nu sunt foarte mari sansele ca un iubitor de manele sa intre pe acest canal.

Anyway , summing things up, internetul este viata secreta pe care nu avem curajul, ocazia, sau posibilitatea sa o traim in real. Iar daca o sa imi spuneti ca pe internet se exagereaza si se minte foarte mult am sa va rog sa fim seriosi. Cati dintre noi nu am descoperit vreodata ca partenerul de viata era un alt om decat cel pe care il credeam, sau ca prietenul pe care jurai ca il cunosti foarte bine a devenit de nerecunoscut. Pana si cunoasterea de sine beneficiaza pe internet. Eu unul reusesc sa ma surprind singur prin anumite reactii, decizii, lucruri spuse sau scrise pe net. Fiindca monitorul nu te priveste nicioadta in ochi. Iar netul este o forma excelenta de comunicare (poate una dintre cele mai reusite) dar nu este in nici un caz una completa. Ca dovada, acest weblog in care nu doar imi pastrez ideile, (chiar daca o fac intr-un mod public) ci incerc sa comunic cu cei care ma citesc. Dar in 99,9% din cazuri este vorba doar de un monolog. Eu stiu asta. Monologul meu este maniera in care inteleg sa ma adresez lumii (iubund , urand, soptind, urland , exprimand lumea asa cum o vad). Nu-ti place ce regasesti aici?Te salut din mers.
Daca tie nu-ti pasa , nu-mi pasa nici mie
.



Otherwise, welcome back old silent friend. I missed you.

Niciun comentariu: